GHID DE ORIENTARE PENTRU CETĂŢENI

CĂILE DE ATAC PREVĂZUTE ÎN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Versiune pentru descarcare

 

I. Care sunt căile de atac?

Codul de procedură penală împarte căile de atac în:

  • căi ordinare, care pot fi exercitate de orice parte din proces şi de alţi participanţi la procesul penal, şi anume: apelul şi recursul;
  • căi extraordinare, care pot fi exercitate numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, şi anume: contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în anulare, recursul în interesul legii.

II. Când pot fi exercitate?

Partea nemulţumită de o hotărâre penală are la dispoziţie căile de atac, astfel:

  • cu apel pot fi atacate toate sentinţele penale (hotărâri prin care cauza este soluţionată în primă instanţă), cu următoarele excepţii:
  1. sentinţele pronunţate de judecătorii, privind infracţiunile pentru care judecătoria este sesizată la plângerea prealabilă a părţii vătămate (menţionate în art. 279 al. 2 lit.c.pr.pen.);
  2. sentinţele pronunţate de tribunalele militare, privind infracţiunile menţionate în art. 279 al. 2 lit.a C.pr.pen. şi infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
  3. sentinţele pronunţate de Curţile de Apel şi Curtea Militară de Apel;
  4. sentinţele pronunţate de Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie;
  5. sentinţele de declinare a competenţei în favoarea altei instanţe.
  • cu recurs pot fi atacate următoarele hotărâri:
  1. sentinţele menţionate mai sus împotriva cărora nu se poate face apel, cu excepţia sentinţei de declinare a competenţei;
  2. deciziile pronunţate de instanţe în apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;
  3. încheierile de şedinţă, în cazurile prevăzute de lege (ex: încheierile privitoare la măsurile preventive, cum ar fi arestarea, şi încheierile prin care a fost suspendată judecata în prima instanţă).
  • cu contestaţie în anulare se pot ataca hotărârile instanţelor de recurs (decizii), pentru motive care privesc nulitatea unor acte de procedură (de ex. neîndeplinirea corectă a procedurii de citare a unei părţi), sau când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
  • pe calea revizuirii pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
  • recursul în anulare şi recursul în interesul legii pot fi exercitate numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Persoana interesată de promovarea unei asemenea căi de atac poate adresa memorii procurorului general sau ministrului justiţiei.

III. Cine poate exercita căile de atac?

Apelul şi recursul pot fi exercitate de:

  • procuror şi inculpat, în privinţa laturii penale şi civile a cauzei;
  • partea vătămată, numai asupra laturii penale atunci când acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă;

Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi.

Revizuirea poate fi exercitată de:

  • părţi;
  • soţul şi rudele apropiate ale condamnatului;
  • procuror, din oficiu, sau la sesizarea unor organe competente (prevăzute de art. 143 C.pen.).

IV. Unde se depune cererea?

Cererea de apel sau recurs se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Contestaţia în anulare se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. Când se exercită ca urmare a existenţei a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, împotriva aceleiaşi persoane, cererea se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă judecătoria care a judecat cauza în primă instanţă.

V. Termenul de exercitare

Termenul general de apel este de 10 zile. În cazul judecării unor infracţiuni flagrante, termenul este de 3 zile.

Pentru părţi, termenul curge de la pronunţare, dacă au fost prezente la dezbateri sau la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, precum şi în anumite cazuri prevăzute de lege (de ex. pentru inculpatul deţinut sau militar în termen care a lipsit de la pronunţare), termenul curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.

Pentru persoanele cărora legea le recunoaşte dreptul de a face apel (de ex. pentru un martor, un expert sau apărător dintr-o cauză), termenul curge de la pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza.

În cazul recursului, se aplică aceleaşi reguli. Termenul excepţional de 3 zile este prevăzut şi pentru încheierile referitoare la măsurile preventive.

Contestaţia în anulare poate fi introdusă:

  • de partea împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării;
  • de celelalte părţi, în 30 de zile de la data pronunţării hotărârii contestate.

Revizuirea poate fi formulată în termen de 1 an de la data cunoaşterii de către titularul cererii a faptelor, împrejurărilor sau hotărârilor prevăzute de lege.

VI. Conţinutul cererii

Cererea trebuie să fie formulată în scris, semnată de titular şi să cuprindă următoarele elemente: datele de identitate ale titularului, numărul şi data hotărârii atacate, denumirea instanţei care a pronunţat-o.

În cazul recursului, contestaţiei în anulare şi revizuirii, cererea se motivează obligatoriu.

Recursul poate fi motivat o dată cu cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În materie penală, exercitarea oricărei căi de atac este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

 

 

Aceste ghiduri au fost elaborate cu aprobarea Ministerului Justiţiei, în colaborare cu Asociaţia Baroului American – CEELI, în cadrul unui proiect finanţat de Agenţia Statelor Unite de Dezvoltare Internaţională (USAID)

Toate drepturile rezervate © 2018 DIICOT